Ca sã mai ofere un soi de tic comportamental drept obstacol consumator de timp, Cataclysm a fost infuzat cu o profesie secundarã nouã – arheologia – nu teribil de utilã, dar pe gustul colecþionarilor cu dependenþa formatã. Existã câteva artefacte interesante produse de aceasta, dar timpul brut necesar creºterii ei se comparã mai degrabã cu cel dintr-o profesie principalã decât pescuitul, gãtitul sau bandajele din aceeaºi clasã.
Pe de altã parte, nuanþele destul de repetitive specifice sfârºitului lumii imaginat de producãtori m-au fãcut sã-mi fie dor de variaþia cromaticã extremã din trecut. Poate sunã ciudat pentru oricine are lucruri mai bune de fãcut decât sã exploreze mii de hectare virtuale, dar odatã cu eficientizarea raportului timp/distracþie s-a pierdut un aspect, cred eu, foarte important din WoW. Izolarea explorãrii unei zone alterna cu revenirea la civilizaþie, raidurile sau battleground-urile în care te înghesuiai între semeni în cãutarea gloriei. Explorarea în sine, lipsitã de pârghii, ajutoare sau indicaþii murã în gurã avea meritul imersiunii.
Existã cu toate astea un element atrãgãtor chiar ºi pentru vechii jucãtori suprasaturaþi de aceleaºi zone ºi itinerarii pentru creºterea eficientã a avatarului. Zonele ºi-au alterat conþinutul, au trecut printr-un facelift atât la nivelul texturilor, cât ºi aranjãrii logice a elementelor de design în rezolvarea quest-urilor, iar interfaþa aratã mai bine ca oricând, eliminând aproape cu totul necesitatea multor addon-uri considerate odinioarã la fel de importante pentru înlesnirea jocului precum Autotune pentru cariera Innei.
Practic, Blizzard dã impresia cã e gazda aia care a þinut petrecerea în debara ca sã apropie mai mult musafirii unii de alþii – dai mai des de lume, dar sunt aceiaºi autiºti antisociali care preferã sã descifreze subtilitãþile matematicii unei mâini de ajutor. Aºa cã Blizzard a adus premii, concursuri ºi un clovn la chef: perk-uri deblocate de cãtre ghildã ca întreg, odatã ce a crescut în nivel. Reputaþia pe care o alimentezi ºi o întreþii cu ghilda nu se mai traduce prin nepotismul informal care te aºtepta în momentul distribuþiei comorilor de la finele bãtãliei cu vreun boss, ci bonusuri colective ºi deblocarea echipamentului de la vendor-ul de ghildã.
Bonusuri care te ajutã nu doar la creºterea unui personaj - de la echipament de tip heirloom pânã la creºteri pasive ale cantitãþii de experienþã primite – ci ºi activitãþile cotidiene ale unui gamer care ia WoW-ul în serios, ca slujba pe jumãtate de normã ºi remuneraþie nulã care este (reparaþii mai ieftine, învieri fãrã asistenþã medicalã, vitezã adiþionalã a transportoarelor ºi diverse alte jucãrii utile).
La 80, lucrurile sunt ceva mai însorite. Deºi avem doar cinci zone noi, nivelul de detaliu este ºi el mai ridicat – Hyjal, Uldum ºi Twilight Highlands nu mai sunt doar portiþe încuiate, dar adevãrata surprizã este lumea subacvaticã din Vashj’ir ºi catacombele ameþitoare din Deepholm. Trecerile sunt ºi ele mai rapide odatã ce pui mâna pe frâiele unei bestii zburãtoare, cãci ridicolul cauzat de lipsa zburãtoarelor în Azeroth a fost eradicat.
Când ajungi la 85, nu te simþi sleit de puteri, iar noul design aduce cu sine curiozitatea exploratorului care survoleazã fiecare colþiºor de hartã dupã vreun mesaj secret sau Easter Egg. La 85, ai ce sã faci ºi respiri uºurat odatã cu realizarea faptului cã nu trebuie sã demisionezi ca sã poþi alimenta nevoia prioritarã a existenþei tale.
Bun, eºti pe cai mari acum. Vrei sã te bucuri de ceea ce se cheamã end-game content, pentru cã derularea unui generic de final ar fi fost un adevãrat cataclism pentru veniturile lunare Blizzard. Pentru cine considerã mintea umanã singurul adversar suficient de imprevizibil încât sã nu devinã anost, PvP-ul clasic mai primeºte douã stadioane: Twin Peaks (Capture the Flag), Battle for Gilneas (Domination) ºi un fel de Wintergrasp mai puþin haotic ºi primal, Tol Barad.
Arenele sunt în continuare disponibile, iar sistemul Ranked Battleground oferã o motivaþie ceva mai solidã spiritului de competiþie amorþit. Pe aceeaºi notã, PvE-ul a primit ºi el un ºut de trezire dupã ultima barã de experienþã umplutã, pentru cã e considerabil mai greu decât ce am vizitat în plimbare relaxatã prin Northrend sau Outland: ºapte dungeon-uri de câte 5 oameni ºi evident, formaturile eroice, urmate de patru dungeon-uri de raid, dintre care unul disponibil doar în fereastra de timp în care controlaþi Tol Barad.
Duºmanul existenþial promis în momentul implementãrii e Argaloth, nume care pentru orice antropolog cu acnee reprezintã încã un Pit Lord. Din fericire, nu mai existã diferenþe de recompensã între formaturile de 25 ºi 10 oameni, astfel încât e mai uºor sã polarizaþi un grup solid care sã nu apeleze la scuza „da’ noi de ce îl cãrãm pe ãla care nu ºtie sã joace?” de fiecare datã când o face de oaie.
Bastion of Twilight, Throne of the Four Winds, Blackwing Descent, Firelands ºi Throne of the Ancients promit sã vinã, aºa cum am fost obiºnuiþi, la fiecare patch major, fiecare cu dificultãþile specifice raidului ºi recompense foarte spartan concepute, fãrã a scãdea însã din importanþa gear-ului în urmãrirea progresului.
Prima instanþã cu care veþi face cunoºtinþã post-WotLK va fi Blackrock Caverns, adiþie în hub-ul ce serveºte drept cartier general al orcilor Blackrock. Alternativ, veþi putea lua party-ul cu voi în Abyssal Maw, situat în Planul Elemental, ce preia tematica subacvaticã a Vashj’Ir-ului. Complexul conþine douã dungeon-uri, unul omonim ºi Throne of the Tides, însã doar cel de al doilea e accesibil momentan. Nuanþele azurii sunt ulterior înlocuite de formaþiuni calcaroase cam ca o recapitulare a materiei la geografie pentru Bac, pentru cã douã niveluri mai târziu ajungem sã vedem Deepholm, ambasada elementului Pãmânt din ceea ce începe sã semene mai degrabã cu un episod din Captain Planet decât un expansion World of Warcraft.
Alternativa, pe aceleaºi considerente ºi cu aceleaºi menþiuni, este Vortex Pinnacle, dar în loc de bolovani cu personalitate va trebui sã puneþi la punct niºte aere cu... aere, elementali pe care eu unul n-am înþeles niciodatã cum exact îi distrugi, fizic. Apoi, dupã atâtea abureli primordiale, Lost City of the Tol’vir e locul perfect pentru un rendez-vous dacã fetiºul vostru ideal constã centauri înaripaþi rãtãciþi prin grãdini botanice. În cele din urmã, revenim cu picioarele pe pãmântul Kalimdor-ului, unde misterul acelui Uldum mâzgãlit pe hartã în deºertul Tanaris e rezolvat.