Jocul de faþã a ajuns la mine pentru cã m-am plimbat de-a lungul tuturor civilizaþiilor apãrute pe parcursul anilor. Dar mai ales pentru cã toatã lumea a fugit de el ca dracu� de tãmâie. Iar dupa sute de ture de strategie, la început plictisitoare, la mijloc extrem de pline ºi la final incredibil de satisfãcãtoare, îi invit înapoi pe toþi cei care au ºters-o pe uºa din dos. Civilization V este unul dintre cele mai prietenoase jocuri din serie ºi oferã exact cât trebuie atât pentru începãtori, cât ºi pentru veterani.
Într-un fel, putem considera Civilization o abordare Total War care a fumat etnobotanice. Dacã TW þine de realism pânã în vârful ultimei suliþe sau muschete, Civ întoarce totul pe dos. Napoleon se întâlneºte cu Oda Nobunaga în 3460 Î.Hr, Ecaterina a Rusiei dã nas în nas cu Hiawata ºi discutã despre cel mai tare ornament de pene; Darius I al Persiei protejeazã Singapore ºi Copenhaga, aflate în mod bizar pe acelaºi continent, cot la cot, pândind lacomi urmãtoarea etapã de dezvoltare pentru a pune gheara pe o minã. Iar exemplele pot continua, pentru cã Civilization nu dã doi bani pe acurateþea istoricã, ci doar o foloseºte ca pretext pentru a oferi libertate totalã jucãtorilor în a duce pe culmile gloriei una dintre cele 18 naþiuni (sau 19, în versiunea Steam).
Banzaaaaaaai!!!!
Cum nu existã vreun fir narativ sau o poveste, jucãtorul nu are decât sã porneascã în aventura colonizatoare fie pe setãri aleatorii, fie personalizându-ºi în amãnunt alegerile. În al doilea caz sunt disponibile extrem de multe opþiuni, pe toate gusturile ºi preferinþele: numãrul de naþiuni, de oraºe-stat (nou-introduse), tipurile de victorii, mãrimea hãrþii ºi încã o lungã listã de variabile care sã uºureze sau nu gameplay-ul (frecvenþa apariþiei barbarilor sau lipsa lor totalã, numãr limitã de ture, bogãþia de resurse etc).
Drumul japonezilor mei, conduºi de Oda Nobunaga, a început într-o erã demult pierdutã, cu un biet Kyoto singurel în mijlocul unui vast continent. Prima noutate de remarcat este transformarea pãtratelor care împart harta în hexagoane, element care vine în întâmpinarea noii abordãri a luptelor ºi tacticii. Fiecare naþiune începe cu un singur oraº ºi, pe mãsurã ce turele trec, urbea creºte ºi adaugã noi cetãþeni, ceea ce determinã ºi creºterea teritoriului deþinut.
Aproape orice hexagon de teren poate fi îmbunãtãþit cu tot felul de construcþii, atât pe uscat, cât ºi pe apã. Odatã creaþi muncitorii aferenþi, ei vor porni sã construiascã ferme, mine, drumuri, din ce în ce mai avansate pe mãsurã ce sunt descoperite diverse tehnologii ºi treci într-o nouã erã. De asemenea, oraºele construiesc ºi ele diverse clãdiri ºi monumente deosebite, minuni care oferã anumite avantaje.
În orice moment, în funcþie de tactica aleasã ºi de opþiunile setate la început, poþi crea coloniºti care sã tot înfiinþeeze oraºe noi ºi sã extinzi astfel dominaþia teritorialã. Atenþie însã, o dezvoltare prea rapidã poate fi dãunãtoare, pentru cã multe depind de fericirea oamenilor din oraºele respective. Deºi doar o entitate numericã, supãrarea lor va duce la o incredibilã ineficienþã: armatele nu mai fac damage, iar numãrul de ture pentru o construcþie tinde spre infinit.
Desigur, toate aceste elemente, cu joc pe ture, cu muncitori de pus la treabã, cu management de construcþii, de tehnologie, cu diplomaþie ºi comerþ pot pãrea la prima vedere mult prea complexe. ªi chiar sunt, doar cã cei de la Firaxis au în spate o uriaºã experienþã, ceea ce i-a ajutat sã ascundã foarte bine cifrele, Civilization V având dintre cele mai prietenoase ºi simple interfeþe pe care le-am vãzut într-un joc pe ture. Dacã ai trecut prin Heroes of Might and Magic, Total War sau Disciples, stii ce vreau sã zic cu o interfaþã aglomeratã, plinã de butoane, butonaºe ºi butonele cu icon-uri care fãceau tot felul de chestii misterioase ºi acopereau cel puþin jumãtate de ecran.
Aproape orice buton din interfaþã poate fi ascuns ºi existã ºi o perpectivã strategicã, bidimensionalã, pentru a putea analiza totul tactic. În mod normal, doar harta strategicã este vizibilã în dreapta jos, iar restul opþiunilor sunt frumos ascunse în butoane drop down: cercetare, armatã, diplomaþie, construcþiile din oraºe etc. Astfel, ai la dispoziþie un ecran cât e rezoluþia ta de mare ºi nu pierzi niciodatã perspectiva de ansamblu.
Strategie nouã
Spre deosebire de jocurile anterioare, Civilization V nu mai permite stacking-ul armatei, adicã nu vor mai exista mase uriaºe de soldaþi unele peste altele, cu lupte interminabile, cunoscute drept Stacks of Doom. Fiecare unitate ocupã acum hexagonul ei, cu excepþia muncitorilor care îºi pot vedea de ale lor ºi într-o bucãþicã cu trupe pe ea. Aceastã abordare unicã pentru serie schimbã foarte mult mecanica luptelor, în combinaþie cu regulile piatrã-foarfece-hârtie. Mai mult, unitãþile ranged chiar luptã de la distanþã, iar într-un joc avansat, artileria este esenþialã pentru cucerirea rapidã ºi fãrã prea multe pierderi a unui oraº serios fortificat.
Probabil spre marea dezamãgire a veteranilor, unele elemente au fost scoase cu totul, cum ar fi spionajul sau comerþul cu tehnologii; au dispãrut elemente precum sãnãtatea ºi poluarea, la fel ºi guvernãrile sau religia. Toate acestea au fost reorganizate, grupate ºi modificate, rezultând o sintetizare mai mare ºi, pentru veterani, mult mai puþin control efectiv. Pentru începãtori însã, eliminarea micromanagementului exagerat e binevenitã, fiecare urmând sã avanseze în �mãruntaile� jocului ºi în detaliile de fineþe doar dacã are timp ºi chef.
Pe de altã parte, au revenit sfetnicii, un fel de tutorial care poate fi consultat oricând pentru indicaþii preþioase despre direcþia corectã de dezvoltare. Asta nu înseamnã cã uriaºa Civilopedie a dispãrut, din contrã, ea a fost disponibilã sub forma unui .pdf de peste 300 de pagini chiar înainte de apariþia jocului, pentru ca fanii sã poatã fi deja familiarizaþi cu toate noutãþile.
Punctele culturale se cheltuiesc pe noile politici, structurate în diverse ramuri adesea opuse (ºi care, evident, nu pot funcþiona simultan), o cumulare plinã de beneficii a fostelor guvernãri. Fiecare politicã oferã diverse bonusuri ºi, odatã completate 5 ramuri, se deschide accesul la Utopia Project, condiþia necesarã pentru o victorie culturalã. Din pãcate, AI-ul agresiv nu îþi va da foarte des o astfel de ocazie, mai ales dacã sunt selectate toate posibilitãþile de a câºtiga. Cel mai des se poate obþine o victorie armatã sau la puncte, odatã ajuns în anul 2050, considerat limita superioarã ca numãr de ture.

La luptã, voinicii mei
Introducerea hexagoanelor transformã luptele într-un sistem mult mai tactic, pentru cã acum conteazã foarte mult ce trupe sunt bãgate la înaintare ºi în ce moment. La început, pentru exerciþiu ºi acumulare de experienþã, pe hartã existã destule tabere de barbari care creeazã unitãþi la infinit, dacã nu sunt distruse. Chiar ºi aºa, taberele reapar dupã un anume interval, iar frecvenþa sau lipsa lor totalã poate fi setatã din meniuri.
Trupele pot fi crescute în nivel ºi capãtã tot felul de bonusuri, de la precizie mai mare pânã la o deplasare mai îndelungatã pe apã, eliminarea penalizãrii la trecerea de pe uscat pe apã etc. De asemenea, existã ºi o opþiune de vindecare completã, dar asta cu preþul renunþãrii la orice alt bonus. Astfel, e un evident avantaj pãstrarea unitãþilor veterane, care pot fi ºi îmbunãtãþite (de la muschetari la infanterie modernã, de exemplu, sau de la catapulte la tunuri) pe mãsurã ce înaintezi spre epoci mult mai bine dotate tehnologic.
ªi oraºele pot ataca trupe aflate în raza lor de acþiune, iar la acest capitol AI-ul s-a dovedit a fi cel puþin tâmpiþel, pentru cã rareori barbarii vor ataca un oraº. De cele mai multe ori, stau pe acolo sã fie decimaþi ºi doar dacã se adunã prea multe tabere ºi nu ai ceva trupe îºi vor face curaj sã vinã peste tine. Asediile unor oraºe care au deja ziduri se vor dovedi dificile la început ºi pierderile destul de mari, în special pentru cã eficienþa asediului este destul de disproporþionatã faþã de a restului unitãþilor.
Am asistat la un moment dat la un conflict între Napoleon ºi un Sidon, un oraº-stat aparent vai de capul lui, dar care pânã la urmã l-a obligat pe marele franþuz sã cearã pace, dupã ce i se decimaserã toate trupele. Toatã treaba se petrecea cam în epoca medievalã, deci existau ºi ceva posibilitãþi de atac de la distanþã. Desigur, drãcuºorul din mine nu a rezistat sã nu intre peste Napoleon cel jumulit, astfel cã imperiul francez ºi-a încheiat cariera destul de repede.
Pe de altã parte, de Sidon m-am ocupat mult mai târziu în joc, când deja diferenþa tehnologicã era net în favoarea mea. Dar, pe tot parcursul dezvoltãrii, nu mi-au lipsit niciodatã trupele de la graniþã, nici nu m-am putut opri din îmbunãtãþirea ºi recrutarea de unitãþi noi. Pentru cã AI-ul are de obicei gânduri belicoase, nu ai cum sã te bazezi exclusiv pe diplomaþie ºi cadouri ca sã obþii o victorie culturalã. La aceasta se adaugã ºi relativa ineficienþã a menþionatei diplomaþii din cauza inconsistenþelor de comportament ale AI-ului.
Tratatele comerciale, graniþele deschise, colaborarea pentru a cerceta diverse tehnologii se pot încheia doar cu naþiuni, nu ºi cu oraºele-stat. Interacþiunea cu acestea din urmã este limitatã la cadouri în bani ºi trupe pentru a le câºtiga prietenia pentru un anumit numãr de ture. La rândul lor, ºi oraºele respective trimit din când în când câte o trupã cadou, numai bune sã fie folosite tot contra lor.
Odatã cucerit un oraº, existã trei opþiuni: anexarea, pãstrarea ca �puppet� sau eliminarea de pe hartã. Prima alegere implicã ºi controlul direct al tuturor opþiunilor de construcþie din oraº, obligatoriu fiind iniþial tribunalul care sã scadã nemulþumirea cetãþenilor. O astfel de expansiune riscã însã sã adauge la nemulþumirea totalã din imperiu ºi sã te afecteze economic ºi militar. Anexarea ca �puppet�, un fel de vasal, înseamnã cã vei primi toate resursele din acel teritoriu, dar nu controlezi construcþiile din oraº. Hexagoanele de teren pot fi îmbunãtãþite de muncitori, fãrã probleme, iar anexarea propriu-zisã se poate realiza oricând, dacã toate condiþiile sunt favorabile. Ultima opþiune, distrugerea oraºului, poate fi utilã ca mãsurã de reducere rapidã a nemulþumirilor din imperiu; în rest, nu prea mi-a convenit sã distrug ceva ce putea sã-mi aducã venituri grase.
Banii aduc fericirea
Pe lângã fericire ºi culturã, un alt factor important sunt banii. Existã de-a lungul jocului diverse clãdiri dedicate, obþinute prin tehnologii, bonusuri de la politici, mine ºi comerþul cu diverse resurse, eventual aurul stors de la un adversar care te implorã sã faci pace cu el. De asemenea, cu bani se cumpãrã hexagoane adiacente teritoriului deja deþinut dacã vrei sã pui neapãrat gheara pe o anumitã resursã ºi nu ai chef sã aºtepþi extinderea automatã sau ai un vecin cu aceleaºi intenþii, dar mai puþin bogat.
La fel, clãdiri importante, dar care ar dura multe ture pentru a fi construite, pot fi cumpãrate, cu excepþia elementelor necesare diverselor tipuri de victorii (precum Utopia Project sau pãrþile navei spaþiale pentru victoria tehnologicã). Tot cu bani se cumpãrã eventuala prietenie a diverselor stãtuleþe, atunci când vrei sã mai ai liniºte câteva ture pentru a te dezvolta mai bine. La început însã, nu prea meritã sã dai monezi preþioase pe prietenia cuiva, oricum nu se grãbesc prea mult sã atace în fazele incipiente. Dar dacã vrei o victorie diplomaticã, aceste oraºe sunt esenþiale pentru cã au drept de vot la Naþiunile Unite, organism ce se creeazã, evident, în epoca modernã.
Pe mãsurã ce jocul înainteazã, tot banii ajutã la îmbunãtãþirea trupelor, la un preþ mult mai mic decât dacã ar fi fost create de la zero. Asta nu înseamnã cã toate merg schimbate, astfel cã am avut ºi tancuri ºi infanterie alãturi de o bizarã cavalerie înarmatã totuºi cu puºti. Uneori, oraºele-stat vin ºi ele cu cereri, cel mai des de eliminare a unui alt oraº incomod. S-a întâmplat ca ºi oraºul vizat sã cearã ºi el acelaºi lucru, aºa cã trebuie evaluate cu atenþie avantajele ºi dezavantajele unor astfel de acþiuni. De altfel, în afarã de prietenia care expirã cam rapid, n-am remarcat alte avantaje din îndeplinirea unor dorinþe ale AI-ului. Mai mult chiar, un imperiu mai mare care eventual protejeazã acel oraº se va supãra ºi el ºi aºa te trezeºti cu un rãzboi pentru care poate nu eºti pregãtit.
Odatã începutã expansiunea serioasã, majoritatea oraºelor-stat vor deveni foarte suspicioase ºi aºa scad drastic posibilitãþile de colaborare cam cu toatã lumea. Comerþul cu diverse resurse este foarte important, dar de multe ori nu mai reuºeºti sã convingi AI-ul sã îþi dea nici mãcar o singurã resursã contra altor ºapte sau opt. Oricum, multe dintre înþelegeri cam sunt defavorabile jucãtorului, singura consolare fiind cã pânã la urmã o sã-i vii de hac mãgarului ºi o sã ai acces gratuit la resursele lui.
Despre AI ºi multiplayer
Cele douã sunt destul de legate, mai ales dacã ai rãbdare, timp ºi prieteni cu care sã joci în LAN sau online, via sistemul de cãutare din Steam. Nu mai existã joc prin e-mail sau hotseat ºi poate fi setatã o limitã a duratei unei ture; chiar ºi aºa, astfel de meciuri sunt extrem de lungi ºi e foarte puþin probabil sã te arunci la întâmplare fãrã sã cunoºti jucãtorii. Chiar dacã de obicei conexiunea n-a avut lag, jocul are ºi o serie de probleme tehnice, prezente atât în single-player, cât ºi în multiplayer.
Uneori, butonul pentru next turn refuza sã se activeze. Alteori, nu puteam accesa un oraº pentru a alege o construcþie, dar nici nu se poate merge mai departe cu jocul. Click-ul dreapta care opreºte anumite acþiuni (alegerea unei politici, de exemplu, poate vrei sã mai pui deoparte puncte) funcþioneazã relativ intermitent. Unitãþile nu fac întotdeauna ceea ce ar trebui, în special când vine vorba de cele ranged. Fie cã e vorba de arcaºi sau de artilerie grea, uneori se apropie de un oraº asediat exact ca trupele de melee, ignorând clarul lor avantaj de a trage de la distanþã.
ªi la nivel diplomatic existã probleme, mai ales când vine vorba de diverse înþelegeri. Acestea tind sã fie dezavantajoase pentru jucãtor, iar iniþiativele de cooperare sunt un joc al ºansei. Te duci la AI ºi îi propui ceva, te refuzã categoric, ca tura urmãtoare sã vinã el fix cu aceeaºi propunere. Alianþele ºi duºmãniile se schimbã aiurea, chiar de la o turã la alta, fãrã vreo consecinþã vizibilã pe hartã; chiar am vãzut la un moment dat un anunþ despre Persia ºi Singapore care nu mai erau aliaþi, doar cã nici nu mai existau deloc de vreo 20 de ture. Alteori, trupele refuzã sã se miºte în direcþia doritã sau rãmân fãrã puncte de deplasare fãrã sã se fi miºcat mãcar un hexagon.
Majoritatea muncitorilor trebuie controlaþi manual, o sarcinã simplã, dar totuºi enervantã când ai 20-30 de grupuri rãspândite pe toatã harta. Mai mult, o trupã omisã va fi semnalatã de joc prin mutarea automatã pe ea, ceea ce adesea te întrerupe dintr-o acþiune mult mai importantã decât construirea unui amãrât de drum. De asemenea, dacã foloseºti Scouts, aceºtia ar fi trebuit sã fie setaþi sã nu intre în teritoriile altor state, pentru cã acestea automat se enerveazã. Opþiunea existã în meniuri, dar e posibil sã o ratezi ºi s-ar putea sã regreþi mai târziu.
În funcþie de gusturi, unii jucãtori au considerat interfaþa ca fiind aglomeratã ºi neclarã, iar alþii din contrã, extrem de simplã. Personal, merg cu a doua tabãrã pentru cã nu m-am simþit atacatã de tot felul de informaþii de care nu aveam nevoie. Pe de altã parte, atunci când am vrut sã aflu ceva în plus, nu mi s-a pãrut cã Civilopedia este extrem de prietenoasã (prea mult text de citit, prea puþine imagini, mult mai uºor de urmãrit pe un monitor), nici pop-up-urile cu tutoriale foarte clare. Numãrul de conexiuni între elementele individuale ale jocului este foarte mare ºi, mai ales ca începãtor, e mai bine sã nu-þi bagi nasul acolo, mai mult te bagã în ceaþã.
Cerinþe tehnice
Civilization V aratã foarte bine pentru un joc de o asemenea complexitate, fãrã însã a exagera cu detaliul. Lucru binevenit pentru cei cu computere mai slabe, mai ales cã se poate alege rularea în modul DirectX 9 sau 10 ºi 11. Pentru DirectX 9 diferenþele vizuale sunt însã majore, calitatea graficã fiind vizibil mai scãzutã. Pe de altã parte, doar în DirectX 9 am reuºit sã vãd cap-coadã filmul introductiv al jocului, pe Dx 10/11 blocându-se în diverse stadii ºi ducându-mã apoi direct în meniul jocului.
Ocazional, framerate-ul mai cade în subsol, dar aºteptarea între ture nu este exagerat de mare, cam 10-15 secunde pe un PC de putere medie ºi cu detaliile grafice la maxim, plus Anti Aliasing 4x. Trupele au fiecare animaþii specifice, cu sãgeþi care zboarã, infanteriºti care îºi încarcã puºtile, trupe de cavalerie care fac charge mai ceva ca în Medieval: Total War sau suliþaºi aºezaþi în poziþia corectã pentru a contracara un atac cãlare.
Când teritoriile se mãresc ºi se unesc, devine destul de dificilã selectarea trupelor, mai ales dacã se aflã fix lângã un oraº sau împreunã cu o trupã de muncitori in acelaºi hexagon. Oricum, nu am avut probleme tehnice grave, nici crash-uri, nici bug-uri, iar multiplayer-ul n-a avut lag. Ar fi mers însã mai multe filme care sã-þi laude realizãrile, mai ales la finalul victorios, unde câteva ecrane statistice clar nu ajung sã te facã sã te simþi cu adevãrat un cuceritor, fie el ºi virtual.
Sã ne civilizãm vecinii
În mod clar, jocul va fi contestat. AI-ul de pildã poate fi o bãtaie de cap destul de mare, dar nici nu te obligã nimeni sã joci pe cel mai mare nivel de dificultate de la început. Poþi începe mai uºor pentru a învãþa mecanismele jocului ºi a te adapta la schimbãri, pentru ca apoi sã treci la chestiile care sã te dea cu capul de pereþi.
De fapt, Civilization V reuºeºte sã nu enerveze decât (parþial) veteranii seriei, obiºnuiþi cu mult mai mult control ºi micromanagement. Aceºtia, financiar vorbind, sunt însã mult mai puþini decât masa jucãtorilor de strategii în general sau doar ocazional, aºa cã abordarea aparent simplistã le este dedicatã. Aparenþele sunt înºelãtoare însã, pentru cã în spatele graficii frumoase, a reliefului variat ºi a muzicii atmosferice se ascund extrem de multe cifre ºi kilometri de cod care controleazã probabil mii de variabile.
La fel ca în cazul Total War, este aproape imposibil sã nu o dai în barã pe undeva când sunt atât de multe opþiuni de luat în calcul, cu atâtea naþiuni simultan pe aceeaºi hartã. Aºa cã, pentru cã nu am dat peste probleme grave, am trecut cu vederea bãlãriile minore. Iar pentru cei care vor realism, control ºi micromanagement existã oricum MOD-urile care sigur nu vor întârzia sã aparã, fie doar ca hãrþi în plus, fie ca modificãri de gameplay substanþiale ºi campanii personalizate.
Aºa cã nu fugiþi pe uºa din dos, fiindcã Civilization V îºi þine pumnul de fier al complexitãþii într-o mãnuºã din cea mai finã catifea. De la începãtori pânã la veterani, fiecare se va simþi în largul lui remodelând civilizarea lumii.